1


1.Review bibliografic.

Dac? în trecut, femeile reprezentau sexul slab, în contemporaneitate, situa?ia ia o turnur? poate a?teptat?, sau dimpotriv?, poate nea?teptat?, dar în orice caz, mult dorit?. Un subiect în vog? al momentului îl reprezint? feminismul, dorin?a femeilor de a se afirma ?i de a schimba ceva, felul lor de a se face auzite prin intermediul multiplelor c?i, precum implicare în diverse ac?iuni, asumarea unor roluri importante într-o lume a b?rba?ilor, cât ?i prelucrarea propriei persoane.

„That feminism has always thought about questions of life and death means that feminism has always, to some extent and in some way, been philosophical. That it asks how we organize life, how we accord it value, how we safeguard it against violence, how we compel the world, and its institutions, to inhabit new values, means that its philosophical pursuits are in some sense at one with the aim of social transformation. (Butler, Undoing Gender, 205)
Feminismul duce direct cu gândul la puterea intelctual?, la puterea filosofic? sau la puterea de gândire, ceea ce, în sens larg se refer? pe de-o parte la opiniile acestora, cât ?i al felul de exprimare a unor probleme, dar ?i rezolvare. Femeile sunt con?tiente de sine, cu toate c? par a fii persoane ce tr?iesc în deriva dintre real ?i imaginar, ele ?tiu ce for?e posed? ?i de ce sunt capabile. Din aceste afirma?ii, extragem faptul c? valoarea este dat? de anumite ac?iuni, de anumite idei ?i activit??i.
Identificare. Paralel? eu-gen.

Epoca aduce cu sine o schimbare radical?, familia patriarhal? este înlocuit? de familia modern?, ce prezint? egalitate între membrii, ce dispune de în?elegere ?i acceptare. Conform lui Janice Radway, un exemplu bine conturat este romanul de factur? romantic?, idilic?, care renun?? s? pun? în prim plan femeia ca simbol al maternit??ii ?i îngrijirii casei. Ideea de plictis atât în urma statului continuu acas?, cât ?i blocarea min?ii pe anumite subiecte, precum repetarea zi de zi a activit??ilor casnice, marcheaz? într-o manier? ?ocant?, astfel încât, femeia începe s? pun? accentul pe ea îns??i, s? î?i declare u?or independen?a. Traiul în repetativitate nu duce la o evolu?ie, din contr?, sugereaz? rupere de realitate, rupere de propriul eu.

„I think it is fair to say that feminists everywhere seek a more substantial equality for women, and that they seek a more just arrangement of social and political institutions.” (Butler, Undoing Gender, 174). Femeile încearc? s? nu mai fie dependente de b?rba?i, acestea doresc s? le fie respectate drepturile, dar s? se fac? auzite ?i prin for?ele lor proprii, adic? s? arate c? pot ?i c? merit?. Este evident faptul c? egaliatea duce la echilibru, iar echilibrul face balan?a s? fie egal?, de aici, traiectoria fiind asigurat? spre evolu?ie i nu stagnare. Dorin?? de exprimare aduce implicit ?i lupta împotriva violen?ei, a h?r?uirii, a rasismului. În ciuda acestui fapt, discriminarea împotriva femeilor înc? exist?, cel pu?in când vine vorba despre femeile de culoare sau de femeile ce î?i duc existen?a în ??ri s?race, f?r? resurse. Este o linie foarte fin? ce separ? actele f?cute în numele femeilor ?i acetele f?cute de femei. F?r? îndoial?, la nivel global, situa?ia se schimb?.
Un punct esen?ial în desifrarea problemei feminit??ii îl reprezint? genul care dore?te acest fapt, iar Freud ofer? un r?spuns absolut genial – „Problema feminit??ii v? preocup? pentru c? sînte?i b?rba?i. Pentru femeile care se afl? printre dumneavoastr? problema este cu atît mai interesant? cu cît ele sunt chiar enigma despre care vorbim.” (42). La început, acest subiect era tratat superficial, fiind considerat aproape inutil, îns? tot mai multe voci au început s? se fac? auzite, fapt ce a atras aten?ia unei mul?imi, printre care se num?r? ?i b?rba?ii. Ace?tia, în urma unui secol predispus schimb?rii, au în?eles c? ideea de echilibru este esen?ial?, au constat faptul c? împ?r?irea treburilor este o necesitate ?i ca egalitatea nu trebuie s? fie doar în gândire, ci ?i în ac?iuni. Din acest motiv, în zilele noastre, nu mai este ciudat când un tat? are grij? de copiii lui sau când acesta are grij? ?i de cas?. Dup? cum spune Freud, cele dou? sexe sunt „dou? modalit??i diferite ale unei singure dispozi?ii.”, rezultând pân? ?i din nivelul psihanalitic, egalitatea dintre genuri.

Punctul de plecare în lupta pe care o duc reprezentantele sexului frumos este reprezentat de structura de domina?ie, care la rândul ei se revars? asupra mai multor elemente. Un element de o importan?? covâr?itoare este analiza genului. Genul nu înglobeaz? doar sexul pe care un individ îl are, ci face referire la ce se afl? atât în interiorul lui, cât ?i în exteriorul s?u. „But the terms that make up one’s own gender are, from the start, outside oneself, beyond oneself in a sociality that has no single author (and that radically contests the notion of authorship itself).” (Butler, Undoing Gender, 1). O persoan? reprezint? suma tuturor ac?iunilor pe care le face, a activit??ilor, cât ?i a idealurilor, astfel definindu?i propriul gen. Îns?, persoana î?i traseaz? traiectoria în afara liniilor exterioare, astfel încât rela?iile pe care aceasta le stabile?te sunt direct propor?ionale cu felul de manifestare a feminit??ii sau a masculinit??ii. În plus, societatea contureaz? individul ?i dorin?ele acestuia, inmdiferent de gradul lui de independen??. Personalitatea ?i gândirea sa nu sunt totalitatea ideilor unui singur autor, adic? a lui însu?i, ci, sugereaz? o multitudine de autori ce î?i las? amprenta, ace?tia purtând numele de colectiv, sau societate. Simone de Beauvoir vorbe?te despre un alt element ce intereseaz?, adic? despre instabilitatea de care d? dovad? genul – „gender is in no way a stable identity…it is an identity tenously constitued in time- an identity instituted through a ??stylized repetition of acts??.” (Butler, „Performative Acts and Gender Constitution: An Essay in Phenomenology and Feminist Theory”, 519). Individul reu?e?te s? se cunoasc? pe sine însu?i în timp, dup? ce acumuleaz? anumite informa?ii, atât despre el, cât ?i despre ceilal?i. Acesta trebuie s? înve?e s? se analizeze, s? fie con?tient de societatea în care tr?ie?te pentru a putea s? realizeze ceva pentru el, în mod particular, dar ?i pentru a schimba ceva la un nivel superior. Conexiunea particular-general este v?zut? pân? ?i aici.

În concep?ie hegelian?, tradi?ia este strict legat? de recunoa?tere, recunoa?tere ce are s? se fac? în urma experien?elor acumulate. În cuvinte simple, recunoa?terea este combina?ia între reflexia critic? ?i acceptarea propriei persoane. Recunoa?terea se face la nivel intelectual. De exemplu, omul poate s? se gândeasc? la interpretarea unor lecturi prin filtrul s?u unic, prin coresponden?a f?cut? între el însu?i ?i protagonistul scrierii sau reg?sirea în actele acestuia. Hegel porne?te de la opinia lui Spinoza, care formuleaz? principiul persisten?ei propriei persoane („self- persistence”), adic? un individ persist? în propriul lui fel de a fi. Fiecare persoan? tânje?te dup? unicitate ?i dup? exprimare în mod original, aceasta fiind baz? pentru a se face remarcat. În ciuda faptului c?, oamenii doresc independen??, ace?tia sunt con?tien?i pân? la un anumit punct c? nu ar fi capabili s? tr?iasc? unul f?r? cel?lalt. Hegel sus?ine ideea conform c?reia un om se cunoa?te pe sine însu?i ?i prin intermediul unor norme ?i concepte.
Conform lui Butler, accep?iunea modern? a genului îl prezint? pe acesta ca fiind o norm?, de asemenea. Acesta are o structur? dual?, fiind dezv?luit ca o form? de putere social?, dar ?i ca un aparat institu?ional binar. Totu?i, înglobarea normelor ?i a conven?iilor restric?ioneaz? într-o anumit? m?sur? pl?cerea. „To be ec-static means, literally, to be outside oneself, and this can have several meanings: to be transported beyond oneself by a passion, but also to be beside oneself with rage or grief.” (Butler, Undoing Gender, 20) Aceast? putere ec-static? face posibil? existen?a noastr? ca oameni. În plus, orice via?? este format? atât din momentele frumoase, cât ?i din amintirile mai pu?in pl?cute.

În primul s?u volum, The History of Sexuality, Foucault vorbe?te despre confesiunea corpului („bodily confession”), ce vizeaz? urm?toarea ipotez?:
“The self is not something that has to be discovered or deciphered as a very obscure part of our selves. The self has, on the contrary, not to be discovered but to be constituted through the force of truth. The force lies in the rhetorical quality of the master’s discourse, and this rhetorical quality depends for a part on the exposé of the disciple, who has to explain how far he is in his way of living from the true principles that he knows” (168).

La urma urmei, sinele este doar un concept, a c?rui defini?ie teoreticienii încearc? s? o dea. Pe de-o parte acesta sugereaz? ceea ce persoana crede c? este, sugereaz? ideea de un singur autor, care deja a fost comb?tut?. Pe de alt? parte, sinele este o proiec?ie în viitor, ceva ce persoanele doresc s? fie. Îns?, prin puterea adev?rului ?i a unei min?i odihnite ?i gata s? priveasc? spre evolu?ie, sinele ar putea fi în?eles ?i ca valoare, sau ca idei de parcurgere a vie?ii.

1.2. Înglobarea feminit??ii în reviste.

Concep?ia postomodern? în privin?a felului de a citi revistele adresate femeilor are în vedere orientarea asupra dorin?elor lectorului ?i nu lectura f?cut? din punct de vedere teoretic sau lectura impus? de regimul politic. Dar, înainte de toate, revistele înglobeaz? o multitudine de subiecte, precum mod?, c?r?ile lunii, filme recomandate, bârfe, reclame publicitare, etc ?i se adreseaz? unui public larg.

„Pentru Foucault puterea nu este un lucru generat de cineva, ci exist? doar în ecua?ia ??putere/cunoa?tere?? : puterea sub forma de cunoa?tere sau cunoa?terea ca putere.” (Culler 16) . Afirmarea feminit??ii aduce cu sine puterea de exprimare, cât ?i dorin?a de a-?i l?sa amprenta, iar aceasta se manifest? prin intermediul cunoa?terii, adic? al punerii ?i rezolv?rii problemelor ce pândesc femeile. Revistele pun accentul pe via?a femeilor în anumite intervale de timp, prezint? articole despre femeia modern? ?i situa?iile în care aceasta este pus?. Din acest punct de vedere, revistele sunt o îmbinare de gen, al c?ror centru îl reprezint? sexul frumos.

Pentru o în?elegere mai bun?, este luat în calcul mecanismul ce st? la baza func?ion?rii revistelor. Strategia reprezint? delimitarea spa?iului propriu, aceasta fiind folosit? de institu?ii precum armata, pe când, tactica este arma celor slabi. În alt? ordine de idei, tacticile sunt ac?iuni determinate de absen?a unui mediu prospice ?i care tind s? se includ? ele însele în spa?iile deja create pentru men?inerea for?ei. Conform lui De Certeau, cititul este o tactic?, care nu are un spa?iu al s?u bine delimitat. Este important? forma dual? pe care o poate îmbr?ca cititul-de nevoie ?i de pl?cere. Pl?cerea furnizat? este rezultat al petrecerii timpului liber conform cu propriile dorin?e, f?r? a ?ine cont de lumea real? ?i tendin?ele spre care aceasta se îndreapt?, ea neputând fi g?sit? în lucruri care oamenii sunt obliga?i s? le fac?.

Un punct cheie al analizei articolelor este faptul c? acestea nu se adreseaz? unui grup ?int?, ci vizeaz? mai multe. Teoreticienii impun un „orizont de a?teptare” în decodificarea unor texte. Acesta poate face referire la epoca în care articolul este citit, la cine îl cite?te, la cum este citit. „Critica feminist? a dezb?tut problema producerii unei diferen?e în cazul în care cititorul este o femeie.” (Culler 75). Aceast? idee conform c?reia perspectivele sunt diferite datorit? sexului, ajung de-a lungul istoriei s? influen?eze femeia s? citeasc? dintr-un punct de vedere masculin. Acela?i teoretician d? exemplul camerei de filmat – „cinematic gaze”, unde b?rbatul este privitorul, pe când femeia reprezint? obiectul privit.

Din nou, binaritatea la nivelul lecturii unor reviste ce înglobeaz? feminitatea este resim?it?. Atât b?rba?ii, cât ?i femeile citesc aceste texte, îns? perspectivele sunt diferite. Sexul frumos lectureaz? astfel de articole din dou? motive. Un prim motiv este faptul c? se citesc u?or. Nu necesit? o aten?ie extrem de sporit?, au fost f?cute pe ideea de delectare ?i informare asupra unor tendin?e actuale în mod? sau în lume. Un alt motiv îl reprezint? simpla pl?cere adus? de aceste scrieri, iar la un nivel de analiz? aprofundat?, faptul c? femeia nu este obligat? s? le citeasc?, ci este alegerea ei s? fac? acest lucru. B?rba?ii recunosc c? se uit? pe aceste texte pentru a înl?tura plictiseala. Cu toate c? ei sunt sexul puternic, este demonstrat faptul c? nu au o înclina?ie special? pentru a asculta ?i nu prezint? o capacitate excep?ional? de în?elegere. Cu toate acestea, ei tind s? considere aceste texte o pierdere de vreme, care te pune, oarecum în leg?tur? cu ?tirile actuale din domeniul showbiz-ului. În plus, revistele sunt ?i un instrument secundar; omul modern ?i-a dezvoltat abilitatea de multi-tasking la nivelul la care aceasta a devenit o necesitate. El nu se poate concentra pe o singur? activitate, din acest motiv, r?sfoirea unei reviste vine în ajutor.

Revistele se las? deschise f?r? a încerca o modelare a oamenilor, au diverse interpret?ri. Sunt puncte de referin?? atât pentru femeile cu copiii, cât ?i pentru cele f?r?, atât pentru femeile aflate în floarea vârstei, cât ?i pentru femeile trecute deja prin via??, dar, dup? cum deja a fost men?ionat, revistele reprezint? centru de interes ?i pentru b?rba?i.

Pentru o în?elegere mai bun? a femeii, trebuie luat în calcul faptul c? aceasta evolueaz? de-a lungul a patru stagii. Prima etap? este reprezentat? de puritatea feminin?, ce vine odat? cu tinere?ea, începerea ?colii, preg?tirea profesional? ?i acei câ?iva ani dinaintea mariajului. O a doua etap? este sugerat? de c?s?torie ?i renun?area la activitatea profesional?. Ea se dedic? familiei nou concepute, f?r? a se pune pe sine îns??i deasupra. Între timp, apar copiii. Urm?toarea etap? este conturat? de renun?area la ceea ce o face nefericit?-mariajul ei. Aceasta încearc? s? se descurce singur?, chiar dac?, pentru început, ea duce o via?? mizer?. Ultimul stadiu este dezv?luit de reg?sirea sinelui, de încercarea unei noi pove?ti de dragoste, al?turi de un om al?turi de care crede c? poate muta mun?ii din loc. Bineîn?eles c? aceast? clasificare este una general? ?i c? nu se aplic? în toate cazurile; exist? ?i bine-cunoscutele excep?ii.

„As a feminist I very much take my mother’s story to heart: emancipation cannot be forced on others, it is something one discovers for oneself – as my mother ended up doing.” (Hermes 83). Rolul mamei în via?a fiicei sale este covâr?itor deoarece aceasta traseaz? traiectoria pe care copilul ei o va urma f?r? s? î?i dea seama. De câte ori fetele nu î?i copiaz? mam?? Se dau cu rujul ei, se îmbrac? în hainele ei sau p??esc pe urmele ei? De ce? Pentru c? mama reprezint? proiec?ia în viitor a fiicei. Interdependen?a dintre cele dou? este rezultatul iubirii sincere ?i pure. Prin ochii unui copil, mama este mereu eroina care a reu?it s? stea în picioare ?i s? duc? cele mai grele lupte pentru ca puiul ei s? nu duc? lips? de nimic.

Oamenii se schimb?, la fel ?i revistele. Aceast? afirma?ie subliniaz? faptul c? exist? o perioad? în via?a oric?rei femei în care aceasta cite?te reviste. În plus, prin subiectele przentate, revistele tind s? idealizeze femeia, ?i de aici, cititoarele sunt u?or influen?abile în a deveni ceva ce ele poate c? nu sunt, ?i astfel formânduse o majoritate, o modelare a eului ?i a originalului. Cu toate c? exist? similitudini între revistele de factur? feminin? ?i c?r?ile de conturare a eului ?i a personalit??ii, lectorii nu trebuie s? uite c? unicitatea este factorul esen?ial.

Articolele din acest tip de scriere sunt adesea asem?nate cu subiecte de bârf?; idee gre?it?. Într-un anumit fel, cei care se angreneaz? în subiecte de acest tip, fac asta din pl?cere ?i nu pentru a inflen?a al?i indivizi sau p?rerile pe care ace?tia le au. Cele dou? genuri nu trebuie confundate, chiar dac? acestea vizeaz? emo?iile persoanelor.

1.3. Cultura modei sau moda culturii?
În primul rând, definirea culturii este important? pentru a putea trece mai departe. Aceasta este un sistem format din valori, idei, gânduri ce au leg?tur? cu lumea, ce pun în lumini ?i umbre anumite popoare, ce organizeaz? ?i clasific? pe baza unor principii diferitele rase ?i care diferen?iaz? puterile ?i resursele. În al doilea rând, conceptul de mod? la ce face referire? Moda este strict legat? de viziune ?i crea?ie, în plus, ea d? tonul unui nou stil, unei noi metode de purtare a pieselor vestimentare ?i nu numai. De asemenea, aceasta cere ?i un ochi estetic, o preferin?? pentru frumos, care cu greu poate fi format?; ea trebuie s? fie înn?scut?. Ce este la mod? nu este neaparat ?i ceva frumos, din acest punct de vedere, se pune accentul pe filtrarea anumitor lucruri prin propriul eu, prin propria perspectiv?.
Prin intermediul modei, implicit al costumelor, al decor?rii corpului se formeaz? o tradi?ie a diverselor culturi înc? din cele mai vechi timpuri ?i pân? ast?zi. În continuare o s? fie explorate diverse elemente legate de corpul omenesc ?i punerea acestuia în valoare.
Titlul capitolului este ales dup? multe c?ut?ri ?i reprezint? un punct de plecare deoarece atât moda, cât ?i cultura sunt privite ca fiind construc?ii binare. Prima întrebare pune în lumin? dezvoltarea pe parcursul epocilor a modei, adic? a tot ceea ce se poart? ?i de ce se poart?. În largo sensu, prezint? hainele, c?ci despre ele este vorba, în principiu, în diverse perioade de timp. Cum s-a plecat de la str?lucirea anilor ’30 ?i s-a ajuns la excesele anilor ’80, corsetele din Belle Epoque devin, u?or-u?or tunicile anilor ’70. Cea de-a doua problem? ridicat? pune în valoare exprimarea culturii prin intermediul hainelor, a accesoriilor, a viziunii. Mai multe popoare se fac v?zute, ies din umbr? prin intermediul ancor?rii lor în mod?.

Ceea ce cititorul nu trebuie s? uite este faptul c?, precum afirm? cu t?rie Judith Butler, corpul este mult mai mult decât felul în care arat?, el se define?te ca fiind mult mai mult decât limitele pe care acesta le prezint?.

În preistorie, oamenii obi?nuiau s?-?i acopere corpurile cu pielea animalelor. Acesta a fost începutul modei. De la acoperirea sexului, se ajunge cu pa?i repezi la haine de lungimi mult mai mari, care îmbr?cau tot corpul. În continuare, ace?tia încep s? foloseasc? numeroase trucuri, de la îmbibarea acelor piei într-un ulei ce încânta sim?urile cu arome, pân? la accesorii, de exemplu, turbane. Vine un moment în care vestimenta?ia reprezint? ?i nivelul pe care un individ îl ocup? în ierarhia social?, spre exemplu, culorile mov, alb, auriu erau culorile nobilimii.

În postmodernism, pia?a este supra-saturat?, exist? de toate din toate. Tot ce conteaz? acum, este un ochi fin care s? propun? o reinterpretare prin manier? personal?, care s? î?i lase o tu?? original? asupra unei crea?ii. Tocmai din acest fapt, se ridic? ideea conform c?reia nu se ?tie cât o s? mai dureze aceasta. Într-o lume cyborgic? o s? mai conteze oare stilul vestimentar? Probabil c? acesta o s? fie tehnologizat, iar momentul de apogeu pentri aceast? teorie a crea?iei ?i a perspectivelor este acum, când deja exist? o viziune spre viitor, dar ?i una spre trecut.